Oglindiri

Din străfunduri negre de suflet,
ca o apă otrăvită ţâşnind dintr-un gheizer,
se năpusteşte asupra Iubirii – Luminii mândria meschină,
perfida mândrie.

Şi-atunci,
repede – repede, fiind în joc viaţa mea,
mă imaginez ţintuită pe scaun, sângerând de frică,
de însuşi călăul împărăţiei răului
silită să-mi trădez inima…

Mă privesc în oglindă şi mă întreb:
Aş trăda?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s