Din adolescenţă, de când începeam a mă deştepta şi a-mi pune întrebările acelea esenţiale, am căutat cu disperare repere morale Vii, modele de viaţă curată, frumoasă, creativă. Înafară de bunica mea, cea căreia îi mulţumesc prin timp pentru exemplul de bunătate faţă de năpăstuiţi, alţi oameni frumoşi, palpabili, trăitori la vremea aceea, n-am avut cum să cunosc.
După ce am ieşit din Infernul comunist (pe care de mică, aşa cum eram, şi fără problemele materiale cu care se confruntau restul românilor, îl simţeam cu propriul meu spirit înclinat spre libertate ca fiind o colivie), au început să apară cumplitele adevăruri despre crimele produse de ideologia comunistă. Atunci am aflat despre ororile din închisorile comuniste şi că unii dintre aceşti sfinţi iluminaţi de suferinţa răstignirii încă mai trăiau!
În tot acel timp în care căutam un sprijin întru frumos, adevăr şi bine, perdantă într-o lume ostilă, ei, deşi neştiuţi, ascunşi de întuneric, într-o rază din IUBIREA lor mă-nvăluiau şi pe mine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s