Dintr-o poză veche, ca şi când n-ar fi fost, uimit mă privea un timp fără rost

Răsfăţată, lacomă în toate,
Jefuiam de linişte o cetate,
cerul înconjura eul mic
şi ardea spre infinit.

Am îmbătrânit:
doare mai tare – ciob otrăvit,
ce am uitat, cât am risipit…

Anunțuri

Un gând despre “Dintr-o poză veche, ca şi când n-ar fi fost, uimit mă privea un timp fără rost

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s