Postul şi rostul – Întâmplare îmtâmplată cu ceva ani în urmă

Stăteam la coadă într-un mic magazin de cartier. Vânzătoarea se întreţinea cu o clientă explicându-i cum ţine ea post, ce găteşte ea de post, ce greu îi este ei să ţină post, dar, ce să faci, aşa trebuie dacă eşti creştin credincios. Eram înainte de CrăciuImaginen. De când intrasem pe uşă mi-a atras atenţia o fetiţă de vreo patru- cinci ani, slăbuţă, îmbrăcată subţire care abia ajungând cu capul la nivelul tejghelei, întindea disperată o bancnotă. Vânzătoarea o ignora complet şi continua să vorbească cu clienta care se retrăsese deoparte pentru a face loc celorlalţi clienţi. Îi serveşte pe cei de dinaintea mea şi, când ajunge la mine o invit pe fetiţă să cumpere ce vrea. Fetiţa, tremurând de frig, întinde bănuţii şi cu o voce ca un miorlăit de pisoi aruncat zice: „ o pâine tanti!, o pâine!”. Luată prin surprindere, vânzătoarea se întrerupe din povestit, se uită la mine încruntată şi cu o voce mânioasă îmi spune: „Lăsaţi-o doamnă în pace, nu vă uitaţi la ea, e ţigancă!”

Anunțuri