Fără să le bănuiesc pacea,

Razele Doamnei Luna ating albastru ghioceii puşi strategic la fereastră. Dacă întorc un pic capul, printr-un triunghi din crenguţe de gutui, Madam mă priveşte strălucitoare şi rotundă. Am stat puţin afară şi-am admirat-o prin binoclu, dar am îngheţat destul de repede şi am renunţat. Până în casă am făcut destul de mult… iarba scânteia atât de tare când păşeam, încât m-a luat cu ameţeli.
Fără să le bănuiesc pacea, demult, prizonieră într-un timp al morţii, renunţasem să trăiesc aceste clipe…

Imagine

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s