Nu ştiu ce, nu ştiu unde, dar ceva, undeva e anormal în lumea asta!

Azi pe la prânz, fiind aşa de frumos afară, copiii din sat au dat buzna la poarta mea ca să mă cheme la joacă. N-am putut să ies pentru că bătea vântul, încă sunt răcită şi Sebi a zis categoric că nu! În timp ce le explicam că sunt bolnavă şi că nu pot ieşi, ei se uitau în sus la mine cu ochi rugători. În glumă, ca să nu plece trişti, unuia mai micuţ i-am tras căciula pe ochi de trei ori la rând, pe o fetiţă căreia îi treceau razele soarelui prin bucle am ciufulit-o… Le-am dat câte o buburuză de ciocolată… Ne-am despărţit râzând!
Acum trei ani, tot cam prin perioada asta, a venit la noi în vizită un prieten stabilit de foarte mult timp în Anglia. Adusese dulciuri pentru toţi copiii din sat aşa că i-am chemat pe toţi la noi în curte! Săracul om ce s-a speriat când s-a văzut înconjurat de atâtea creştete numai bune de mângâiat, de atâtea feţişoare vesele şi simpatice! A făcut un pas mare înapoi şi mai că ar fi vrut să intre cu viteză în casă, să se ascundă, dar l-am ţinut cu forţa, neînţelegându-l bineînţeles, să împartă copiiilor dulciurile.
După mult timp ne-a zis de ce s-a comportat atât de ciudat: în Anglia e periculos să te apropii de copii străini, poţi fi bănuit de cine ştie ce lucruri necurate!
Mda, trist!

Imagine

Anunțuri