Acum şi la sat, tableta l-a ucis pe „Micul prinţ”!

Am stat puţin afară, e încă frig!, doar cât am privit Luna cum se scurgea roşie printre copacii din pădurea de pe deal. Am ascultat şi un concert de privighetori – să recunoaştem, trilurile lor sunt cea mai frumoasă muzică auzită vreodată pe Pământ! M-am bătut cu motanul Şarpe pe fotoliul de pe terasă şi am fost învinsă fără drept de apel, drept care m-am înghesuit umilă pe un colţişor… Daa…
Era o fetiţă în sat care venea des să împrumute cărţi de la mine. O vedeam citind când era cu oile la păscut. Şi aşa mă bucuram!
Însă de ceva vreme n-a mai venit!
Ultima oară când am văzut-o pe deal cu oile, cum nu prea văd bine departe, judecând după poziţia corpului am crezut că citeşte, aşa că am întrebat-o ce carte citeşte. Bătea vântul tare şi n-am auzit ce zice, dar mă lămureşte sora ei care tocmai trecea pe lângă mine: „ Nu-i carte, tanti Mădălina, e tabletă! Se joacă!”
Păcat, iată, acum şi la sat, tableta l-a ucis pe „Micul prinţ”!

Imagine

Anunțuri