Suntem natură şi n-avem a ne teme de nimic!

Anul trecut, cam pe vremea asta, un orăşean stresat de ştirile despre „boala muşcăturii de căpuşă”, fiind în vizită la noi, văzând iarba mare şi deasă prin care mă jucam împreună cu copiii din sat „de-a piatra rostogolită-n iarbă”, mă întreabă mirat şi îngrijorat dacă nu mi-e frică de căpuşe. Îmi este, normal! Anul trecut am şi găsit una pe mine… Bleah! Mi-e frică, şi? Ce să fac?! Să stau în beton dat cu dezinfectant şi insecticid la bloc?
Când ne-am mutat aici, la ţară, mă speriau toate, eram ca un animal ţinut în captivitate căruia îi dai deodată drumul în libertate, în sălbăticie. Şi sărmanul animal, neînţelegând universul străin în care e aruncat, se piteşte la pământ înfricoşat…
Daaa…
Prinşi, striviţi între betoane, crescând fără verde sub un cer lăptos, uităm că noi suntem natură şi că n-avem a ne teme de nimic!

DSCN6299

Anunțuri