A căzut o stea şi nu mi-am pus nicio dorinţă

Am aşteptat să se stingă lumina pe uliţă, mi-am luat salteluţa, m-am înfăşat bine în pătură şi m-am întins în mijlocul curţii ca să privesc stelele. Cât e bolta cerului de mare, din orizont în orizont, stelele, fetele, unele licărind albastru, altele roşu mă priveau şi ele la rândul lor. Cât sunt de privilegiată că pot să fac asta, mă gândeam, şi cât este de simplă fericirea. Da, bine, ştiu că „libertatea e săracă”, cum bine zice Sebi, dar nici cu toţi banii din lume nu poţi cumpăra liniştea şi frumuseţea acestor clipe. Marea iluzie în care trăim este că totul este de vânzare şi că-ţi poţi negocia sufletul. Nu poţi, am aflat şi noi asta, din fericire la timp.
A căzut o stea şi nu mi-am pus nicio dorinţă, aş fi nesimţită să mai cer ceva, doar i-am strigat stelei „Te iubeeesc!” în timp ce, maiestuoasă, pe deasupra lumii adormite, din înalt se prăbuşea.

Imagine

Anunțuri