Batista parfumată

Poveştile copiilor din sat sunt triste. Vin ca să mi le spună, să audă un cuvânt bun, să simtă că cineva îi înţelege. De când nu mai avem bani ca să le luăm dulciuri şi jucăriii, am cam evitat să stau cu ei de ruşine că n-am ce să le dau. Dar ei vin oricum… Bine că am prieteni care pun mână de la mână ca să le facem cadouri măcar de Paşti şi de Crăciun.
Ieri, una din fetiţele mai mari, sătulă de muncă de la 11 ani, mi-a zis că ea nu a găsit nimic frumos în viaţă până acum… Sufletul meu a sângerat, ochii mei plâng şi acum. Dar atunci am zâmbit şi am îmbrăţişat-o strâns, străns, strâns.
După care ne-am jucat „Batista parfumată” şi, încet, încet am văzut că ochişorii ei trişti s-au luminat: era copil din nou. Cadou mai mare nu există!
În curtea noastră suntem toţi copii! Deşi o babă sunt!

IMG_6725

Anunțuri