Liberă în noapte

În satul acesta minuscul, cu pădurea intrând până-n case, când se stinge lumina pe uliţă, şi ce bine că se stinge!, cerul nopţii luminează întotdeauna, chiar dacă nu apare Luna sau este înnorat. Când ies din casă bineînţeles că nu aprind nicio lumină afară, aştept câteva clipe să mi se recalibreze ochii şi voioasă pornesc la drum… în general spre hamac sau spre terasă.
Uneori mă mir şi eu cum de reuşesc să mă dezmeticesc atât de repede la cât de întuneric mi se pare a fi în primul moment.
Ca printr-o magie, spre ţinta finală mă duce poteca din pietre, mă luminează petuniile şi noptiţele albe, mă sprijină, la nevoie, casa întreagă cu zidurile ei albe ce reflectă blând palida lumină a cerului.
Noaptea, în centrul curţii noastre întreg Universul se odihneşte, iar de jur – împrejurul lui, verzii copaci ai zilei devin umbre dantelate, paznicii frumuseţii lui.
Bine mai este să te poţi plimba liber prin noapte, fără să-ţi rătăceşti inima în strălucirea falsă a unei lumi înspăimântate.

 

Anunțuri