N-ai unde să fugi

Am ieşit afară să-l strig pe Şarpe. Au reînceput nunţile pisiceşti în sat şi stau cu grijă. Azi a venit şchiop şi plin de noroi. S-a alimentat, a dormit puţin şi iar a plecat cine ştie la ce bagaboantă de mâţă. Glumesc, îmi iubesc toate nurorile. La un moment dat cineva m-a întrebat scurt şi la obiect dacă iadul se află în noi. Foarte pe scurt, mai scurt nici că se poate, i-am răspuns : Da! Răul din noi contaminează lumea, ucide frumuseţea apusurilor, speranţa în răsărit. Bogat sau sărac, deştept sau prost, în orice loc te-ai afla n-ai cum să fugi de demonii din tine. Şi nimeni, niciun duhovnic, niciun guru, niciun psihoterapeut, nici cei mai buni prieteni, cei care te iubesc cel mai mult nu te pot ajuta să te priveşti în oglindă împotriva voinţei tale. Eşti singur. Doar după ce m-a înmuiat ceaţa bine de tot, sătul probabil de strigătele mele insistente şi obraznice, Sir Şarpe a avut bunăvoinţa să-şi facă apariţia. Fericită că a venit, m-am înălţat spre el pe vârfuri şi am mângâiat uşor blăniţa-i udă.

IMG_3255

Anunțuri