Nu există turnuri de fildeş, nici graniţe între lumi…

Am ieşit puţin afară. Nu degeaba, de pomană, ci ca să-l strig pe banditul de Şarpe care lipsea cam de multişor. Cât am aşteptat să binevoiască a veni, m-am jucat cu lanterna-n ceaţă de-a „OZN-ul care-i răpeşte pe unii cetăţeni la ceruri”.
M-am plimbat înotând prin aerul lichid… mi-am vizitat ghiocelul, l-am întrebat cum se simte, am trecut şi pe la toporaşi… fac bine şi ei…
Of, de n-ar mai veni gerul – greul!
M-am dus pe terasa din spate să verific dacă nesimţitul nu cumva doarme pe perna lui de pe sobă: nu era!

Împinsă de curiozitate, ca o hoaţă, m-am uitat pe geam în casa luminată blând de lumânărea din micul meu templu de pe pervaz. Ce bine părea a fi în acel univers! Câtă linişte, câtă pace! Cu gâtul lungit, pe vârfuri, abia vedeam vârfurile urechilor celorlalte trei miţe care dormeau fără griji la căldurică.
Dedublată – a mea întreagă fiind dar şi parte din trupul unei omeniri bolnave, tristă, fără speranţă, îmi iscodeam viaţa fericită!
Nu există turnuri de fildeş, nici graniţe între lumi…

La un moment dat, miorlăind ca din gură de şarpe, Măria Sa Şarpe şi-a făcut în sfârşit apariţia. Îl răzbise foamea pe sărăcuţul motănel.

Image

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s