Impresii după călătorie

Ieri am fost la oraş, la „şoping” de nimicuri. Este bine că am fost, pentru că la întoarcerea acasă am simţit iar cum mă invadează „fericirea evadatului din celulă printr-un tunel săpat cu linguriţa zeci de ani”– clipa aceea de cer liber, de pământ neîngrădit.
Dar nu în ziduri e tristeţea cetăţii, ci în sufletele locuitorilor ei. Înafara unei domnişoare farmaciste antrenate să zâmbească, n-am văzut decât chipuri mohorâte – copii, tineri, adulţi, bătrâni. Toţi bătrâni şi fără viaţă.
Mint. Pentru că ningea şi se depusese un pic de zăpadă, câţiva copii se bulgăreau cu zăpada adunată de pe maşinile parcate în faţa şcolii. Râsul lor, bucuria lor, m-au făcut să uit preţ de-o secundă oboseala teribilă pe care o resimţeam de la mersul meu greoi pe cimentul tare şi alunecos. Ei, picioarele mele s-au obişnuit cu plimbările pe Pământul mlădios, oricât de lungă şi dificilă ar fi cărarea.
Daa…

IMG_4905

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s