Înviscoliţi

De când a început viscolul, ne-au torturat mâţele astea ale noastre. Acum am rămas să le deschid uşa numai eu… Deh, portar în schimbul de noapte!
Între terasa din faţă, peretele de la dormitor şi fereastra bucătăriei de la care mă uit acum la viscol se formează o curte mică în formă de „U”. Cu lumina de afară aprinsă – lumină caldă, care îndulceşte albul rece al zăpezii -, privesc, tresar şi nu mă mai satur…
Zăpada spulberată de pe acoperiş cade în fuioare diafane plutind spiralat spre pământ. Din când în când, surprinzăndu-mă de fiecare dată, vălul subţire de nea se loveşte de geam în sunet slab de clopoţei.
Şi-n casă, lipite de soba fierbinte, aripi de înger deschise stau nerăbdătoare la uscat!

IMG_5125

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s