E doar în trecere durerea zilei de azi.

Bine că s-a mai curăţat cerul de nori şi-n noaptea asta am reuşit să văd Luna şi stelele… muream de dorul lor!
M-am plimbat puţin prin curte. La lumina lanternei mi-am numărat ghioceii–soldăţeii. Dintre cei care ieşiseră pe cărarea pisicilor, doi au fost doborâţi, capetele lor albe zăceau pe pământ. Dar vioreaua albă, raritatea mea de floare rezistă, a şi înflorit chiar, aşa suferindă cum e: tulpina îndoită, o frunză ruptă, petalele stropite cu noroi!
M-am întors în timp, în curtea cu ghiocei a bunicii, şi-am luat-o în braţe pe Mădălina cea mică. Zâmbind, i-am şters lacrimile de pe obraji, am mângăiat-o pe păr şi i-am şoptit: Eşti un copil cuminte, o fetiţă deşteaptă şi frumoasă. Nu mai plânge, nu te teme: e doar în trecere durerea zilei de azi.

Imagine

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s