Teritorii

Am stat puţin pe terasa din spate, pe perna lui Şarpe. Şarpe iar lipseşte! O fi apărut o nouă iubire-n peisaj! Asta e! Motan! Ascultam privighetorile şi, în rugă nespusă, m-am ridicat până la cer şi am plonjat în adânc…
De ziua mea am ţinut morţiş să mergem în pădure la locul nostru, fost „Confluenţe”, redenumit „Insula”. Pe drum, două căprioare speriate au trecut la câţiva paşi de noi. Eu, Sebi şi un prieten le-am privit fascinaţi până când au dispărut printre copaci. Cuceritori, nepăsători, am intrat în lumea lor şi le-am deranjat. Întristată, vinovată, nu mi-a mai priit deloc plimbarea. Altădată, barbari lacomi ce suntem, ne vom ostoi dorul de frumos privind copacii – îngeri verzi de la marginea pădurii!

IMG_7371

Anunțuri