M-am trezit închisă în lumea gri a unei inimi bătrâne.

E ceaţă. N-am putut să stau prea mult pe terasă să ascult privighetorile, oasele mele n-au fost de acord cu această bine gândită idee.
Când să intru înfrigurată în casă, chiar când eram pe punctul de a deschide uşa de la intrare, Milka a sărit peste capul meu de pe acoperiş pe trunchiul gutuiului făcând un zgomot teribil: vâna o vrăbiuţă pe care o scosese din cuib. Rea mâţă! Luat Milka în casă, salvat săraca vrăbiuţă, misiune îndeplinită!
Astăzi n-am fost în apele mele. Motivele supărării mele n-ar conta prea mult, poate că, anticipând evenimentele de „mâine”, de„poimâine”, mă panichez degeaba. N-ar fi prima oară când fac asta!
Dar tot acest inutil consum de energie, hulpav, mi-a înghiţit lumina şi să păşesc drept n-am mai văzut.
Am fost prea-plină de mine azi… de pe lumea mare şi plină de uimiri a inimii de copil s-au scurs toate culorile fermecate şi m-am trezit închisă în lumea gri a unei inimi bătrâne.
M-am certat zdravăn cu sistemul meu osos şi am avut ultimul cuvânt: am mai ieşit încă o dată afară!
… şi-am ascultat privighetorile şi inima mea bătând.

IMG_7956

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s