O zi, altă zi…

Unsprezece grade… adică frig! Da, frig, e-adevărat, dar pe stele cine să le privească în noaptea asta?! Dar cântec de privighetori cine să asculte?! NOU! OFERTĂ! Acompaniate şi de greieri din această seară! Aşa că… m-am încotoşmănat bine şi m-am odihnit sub cer.
De unde vine ura, cum creşte?! Se hrăneşte cumva cu sufletul meu, micşorându-l până devine umbră – umbra mea?! Iar la sfârşitul zilei, nemaifiind eu, cea întreagă, din Dragoste trimisă-n viaţă, la Ea mă voi putea întoarce, prin poarta Ei voi mai putea intra?

IMG_8354

Plouă şi este cald. Aşa că m-am împins cu Şarpe pentru un colţişor pe masa de pe terasa din faţă. Ascultam cum se scurg şiroaiele de apă prin burlan şi priveam frunzele gutuiului aplecându-se şi apoi vibrând după ce le destabiliza o picătură mai mare…
… aş fi vrut să existe un cuvânt miraculos – tot îl caut prin buzunarele Inimii Lumii create prin Cuvânt -, un cuvânt care scris, şoptit, cântat, gemut, ţipat, să poată dezlănţui vindecarea, să poată trezi într-o clipă…
Dar, terfelite de guri mincinoase, cuvintele şi-au pierdut demult puterea de-a înfăptui miracole.

IMG_8576

 

 

Anunțuri