Cât dau, cât primesc?!

Evident că dacă-i Lună plină, n-am avut cum să nu cedez ispitei de a sta puţin afară! Deşi, văleu, văleu, ce frig e! Mi-au ieşit aburi pe gură! Lângă mine, pe tronul său, Şarpe torcea aşa de tare că acoperea trilurile privighetorilor! L-am mângâiat bine cu amândouă mâinile şi apoi mi-am îngropat faţa în blana lui ca să-mi încălzesc nasul îngheţat. După care, dârdâind, m-am refugiat repede în casă. Acum stau cu Milka şi Gogoaşă pe pătura electrică, în faţa radiatorului, şi mă uit la Lună prin geam… E cald, e bine! Îmi simt inima grea – uşoară… cât o stâncă de grea când privesc spre lume, uşoară ca un fulg când mă uit la Lună. Cât dau, cât primesc?! În ţesătura nevăzută a poveştii fir putred ce sunt, din belşugul de dragoste care mă îmbrăţişează, mereu dăruiesc prea puţin!

IMG_0234

Anunțuri