Bătând în porţi închise

Sebi a adormit în hamac – obosit rândunelul mamii: a muncit de dimineaţă ca să repare acoperişul cuibului nostru! Eu, care stau noaptea în cealaltă lume, cea a interiorităţii – veşnic cu capul dus în excursie pe Lună,
mă simt cumva vinovată: aş fi vrut să fiu mai puţin extraterestră, să-l ajut mai mult cu treburile pe lângă casă – că sunt întotdeauna atât multe de făcut!
Dar nu-i bai, ştiu că inima lui nu se supără pe mine: Iubirea lui mă înţelege!
Încălzeşte blând Soarele lumea… Mimiţele şi căţeii dorm şi ei răspândiţi care încotro, tolăniţi în iarba verde şi moale din curte!
Ieri am discutat cu un prieten despre stările lui de deznădejde şi ne-a descris disperarea întânirii sale cu viaţa în fiecare zi… şi am simţit iar strânsoarea depresiei – ce bine cunosc toate ungherele ascunse ale acestui iad!
Şi eu şi Sebi am încercat – bătând în porţi închise, să-l mai încurajăm puţin, să-i aducem speranţă!
Ştiu că prin cuvinte – oricât de sincere ar fi -, nu putem sparge zidul negru ce înconjoară sufletul său…
… dar oare a simţit că nu e singur, că îl îmbrăţişează strâns-strâns toată Dragostea noastră?!

IMG_1644

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s