Să te iubeşti, ca să poţi iubi

În noaptea asta am stat puţin pe terasa din spate împreună cu pisica babă Muscă. Eu ascultam cum cad picăturile de ploaie de pe frunze, iar Muscă se uita după ele… ar fi vrut să se caţere în pom după nebuna de Milka, dar… of, bătrâneţile astea care nu ne mai lasă să ne purtăm copilăreşte!
Am ieşit şi în curtea mare unde m-am pierdut, ieşind din mine, în uimire şi am privit valea prin ceaţa luminată de Lună. Dar Doamna când ieşea de după nori, când se ascundea după ei. Şi era o umezeală care până la urmă m-a alungat în casă.
Din frica de viaţă – demon ce mi-a irosit tinereţea-, m-am urât şi m-am purtat destul de rău cu corpul care mă ţinea prizonieră.
În clipa în care m-am iertat şi am făcut pace cu mine, am înţeles (cam târzior totuşi) că am nevoie de-un trup funcţional, învelită-n care să pot trăi iubind Iubirea Fără de Sfârşit.

Imagine

Anunțuri