Cu o singură inimă trăiesc în două vieţi

Afară este cald în noaptea asta! Ce m-am bucurat! Ieri noapte a fost atât de frig că n-am putut sta afară nici cinci minute… deşi mă încotoşmănasem binişor.
Dar mimiţele au vrut în casă, ele sunt oricum mai deştepte. E drept că e cald ca într-o noapte de vară, dar, din când în când, înfiorându-mă, trece printre frunze un vânt rece, cu miros de toamnă.
Deunăzi, pe când ne odihneam împreună cu prietenii în Rai – un loc unde inima se eliberează de minte şi se avântă spre infinit -, discutam, în cuvinte rare şi şoptite, despre Fericire.
Cu gândul numai la mine, am susţinut – exagerând un pic, bineînţeles – că eu sunt fericită continuu de cinci ani! – Pentru o fostă cetăţeană de onoare a iadului, o adevărată performanţă carevasăzică!
M., unul din prieteni, îmi aminteşte însă că barca mea numită „fericire” pluteşte în derivă pe un ocean de lacrimi.
Aşa e!
Oprită la vamă, la graniţa dintre Întuneric şi Lumină, cu o singură inimă trăiesc în două vieţi.

IMG_8239

Anunțuri