Nu-i totul pierdut

Şi azi e mohorât cerul şi plouă subţire şi des… dar nu-i trist.
Azi-noapte iar m-am dat cu nava Ienterprise prin spaţiu! Cu lanterna de cap aprinsă, am stat în mijlocul curţii şi m-am uitat direct spre cerul din care cădeau cu viteză stropi fini şi deşi de ploaie.
Nu sunt sigură de mine, n-am fost niciodată, căci nu-mi ştiu umbra – răul ce-mi poate spulbera iluzia gândurilor bune într-o clipă. Ce monstru perfid se ascunde în el, cine poate şti!
Când iese răul târându-se la suprafaţă dintr-o gaură negră a sufletului şi mă surprind urând ceva, pe cineva, la o adică urând întreaga omenire… îmi dispar instantaneu toate părerile bune pe care le am despre mine.
Dar nu-i totul pierdut, cât sunt vie şi pot să aleg, nu sunt definitiv condamnată…

IMG_9160

Anunțuri