Cu câte daruri am intrat în lume!

Am testat calitatea nopţii: dacă-i cald, dacă se văd stelele… Cald este, ciudat de cald pentru o noapte de la jumătatea lui octombrie, dar beznă şi umezeală.
Ca să stau totuşi un pic afară, m-am dus pe terasa din spate, dar amândouă fotoliile erau deja ocupate de Milka şi de Şarpe şi nu mi-am permis să le deranjez. Cum mă dor toate oscioarele, am intrat în casă fără mare tevatură.

Azi am fost într-o preumblare mai lungă prin pădure. Iniţial pornisem la drum cu ţintă, un loc frumos undeva aproape de marginea pădurii, dar cu fiecare pas pe care-l făceam prin lumina frunzelor galbeneroşiiverzi ne îndreptam fascinaţi, hipnotizaţi spre inima Dumneaei. Eee… şi când ajungi acolo trebuie să taci, să îngenunchezi şi, dacă ai noroc, să plângi de fericire.
Cât m-au răsfăţat ursitoarele, cu câte daruri am intrat în lume! Dar oarbă, surdă şi mută am fost… şi încă sunt.

IMG_1414

Anunțuri