Cerul stă culcat pe pământ (din august 2013)

De trei nopţi îmi iau scăunelul şi mă duc în grădină să privesc ploaia de stele.
Aici cerul stă culcat pe pământ şi dacă întinzi palma deschisă este foarte posibil să-ţi pice în ea o stea!
Când stăteam la oraş simţeam lipsa cerului ca pe-o boală…
El era la locul lui, bineînţeles, dar ziua mă apăsa, niciodată întreg, ci tăiat, lipit, iar tăiat, fragmentat la infinit de mari cuburi gri; iar noaptea, când aerul otrăvit devenea vizibil, ceţos – alburiu, ca o pastă care te înconjura din toate părţile, cerul nu se mai vedea deloc.
Eram doar o umbră devoratoare în labirintul umbrelor.

IMG_9598

Anunțuri