În seara asta o să ascult focul vorbind

Este greu iarna la ţară…
Femeie este singură acasă, Sebi este plecat la oraş. Gărgăunii din capul meu ies la suprafaţă şi devin din ce în ce mai amărâtă. E, dar o să treacă şi asta.
Îi spun lui Sebi la telefon că-s apatică şi el mă întreabă : Da pisisicile ce fac, nu-şi fac datoria?!
Ba da, dar…
Faţă de acum şase ani, când ne-am mutat aici, acum avem apă curentă, nu mai cărăm apă de la izvor cu bidoanele – decât ca apă de băut, că de, e apă –apă, nu chimicală -, şi dacă avem apă, am făcut imediat şi o baie elegantă cu de toate, dar făcutul focului, ieşitul în frig după câte ceva, bătrâneţea care ne dă târcoale cu durerile ei ş.a.m.d., ne mai fac uneori să ne îndoim că a fost o decizie înţeleaptă stabilirea noastră aici.
Dar nu, n-are cum, chiar dacă creierul contrazice inima, noi ţinem cu inima!
Şarpe a vrut afară, am ieşit şi eu. Vântul s-a potolit, au ieşit stelele…
În seara asta o să ascult focul vorbind şi o să aştept ca Luna Aluna să sară pe cer de pe gard!

IMG_5534

Anunțuri