Ca şi viaţa mea a fost ziua de ieri!

Ieri mi-au dat lacrimile de fericire de două ori!
Începuse prost ziua: cu frig, cu ploaie, cu vânt; cu amintiri triste, cu răni cicatrizate doar la suprafaţă care, atinse de vorba nebunului, s-au desfăcut într-o zvârcolitoare durere şi au început să sângereze – am supt lapte amar şi gustul lui nu piere niciodată.
Pe la ora unu după-amiaza ploaia s-a oprit, aşa că vrând-nevrând, am ieşit în grădină să punem arpagic şi usturoi! Chiar înainte de a termina munca, cerul a început să se elibereze de nori şi să se facă frumos! Aaa, să mă fi văzut cum l-am zorit pe Sebi să încheie activitatea, cu ce iuţeală am strâns calabalâcul din curte, cu ce viteză am făcut bagajul: TREBUIA să ajung cât mai repede în pădure la ghiocei, că doar am aşteptat momentul ăsta o iarnă întreagă!
(Eşti norocos dacă prinzi o zi caldă, cu Soare ca să poţi să mergi în pădure la ghiocei – într-un an s-a întâmplat să ratăm întâlnirea cu ei pentru că a fost vreme urâtă şi a plouat, iar când am reuşit să ajungem la locul respectiv, deja trecuse timpul lor.)
Ca un pui de elefant cu aripi am zburat până acolo!
Stând pe iarbă, cu spatele sprijinit de un copac, am privit îndelung, cu nesaţ, petalele diafane străbătute de razele soarelui…
Şi-acasă, în faţa curţii, mă aştepta o gaşcă de copii veseli ca să-mi ofere mărţişoare…
Întunecoasă, rece la început şi apoi senină şi caldă – ca şi viaţa mea a fost ziua de ieri!

IMG_6434

Anunțuri