Scriu cu dragoste, fac poze cu dragoste. Nici n-aş putea altfel!

De câteva zile, de când s-a făcut cald şi sunt semne că primăvara e pe aici, am stat la uşă pregătită de start: să încep munca în grădină! În primul rând mi se pusese pata pe gardul din lemn putrezit, care la o pală de vânt mai viguroasă ar fi căzut. Aşa că azi am tras hâţ-hâţ de gard până am reuşit să-l dobor. Ei, problema a fost căratul rămăşiţelor până la locul unde le vom da foc.
Am târât cu elan revoluţionar vreo câteva bucăţi, dar m-am oprit când m-a apucat o durere groaznică de coaste.
Aşa am făcut dintotdeauna: n-am ştiut să mă „conserv”! Şi mă mai şi mir de ce-s varză!
Mă rog, printre zgâlţâituri, am stat şi cu ochii pe frumuseţea de zi din jur.
Şi bineînţeles că a trebuit să stau destul de mult pe burtă pe pământul încă ud şi rece ca să fac poze la ghioceii curtaţi de albinuţe.
De ce am făcut poze?! Ca să mai bucure şi alţi ochi, să mai hrănească şi alte suflete.
Scriu cu dragoste, fac poze cu dragoste. Nici n-aş putea altfel!
Dacă inima mea nu-i acolo, între ghiocel şi albinuţă şi-n ghiocel şi-n albinuţă, ce rost ar mai avea fotografia?! Dacă n-aş scrie direct din suflet, ce sens ar mai avea cuvintele mele?!
Urmează pozele!
P.S. Aseară m-a amărât teribil un nene cu Dumnezeu pe buze şi-n inimă cu necuratul (pe Facebook)!
Eu sunt drăguţă, amabilă, dar la un moment dat o să încep curăţenia de primăvară şi prin listă. Nu ţin neapărat să am o mie de „prieteni”!
Cu un prieten trebuie să poţi să-ţi deschizi inima şi să te înfiori ascultând împreună aceeaşi muzică a Universului, suflet lângă suflet.

IMG_6004

Anunțuri