M-au crescut cuvintele lui

Plouă. Nici răpăiala strașnică nu poate acoperi muzica vecinului ce-mi sfârtecă bieții creieri de mai bine de zece ore. Perversă, se strecoară printre picături, iar urechea mea o percepe ca pe o jelanie continuă… Of!
Când mă enervez, Sebi îmi reproșează că n-am plecat definitiv în altă țară, că n-am mai fi pătimit genul acesta de tortură.
Pe undeva are și el dreptate…
Eh, popor trist și fără lege… de care totuși n-am putut să mă despart, căci cuvintele lui tărăgănate și moi la beție, răstite și-mpletite la mânie, amare și dulci când cer și dau iubire mă ridică din țărână și mă alcătuiesc.

IMG_6148

Anunțuri