… dimpreună cu lacrimile cerului

Brr…
Milka m-a condus miorlăind până la uşă, dar, când i-am deschis-o, a rămas nedumerită în prag, ca şi când nu înţelegea ce poftesc eu de la Dumneaei! Deh, pisică, ce să-i faci?! I te-nchini şi taci!
După ce s-a hotărât în sfârşit să-şi mişte coada şi să iasă, am stat puţin şi am privit cerul mohorât prin uşa întredeschisă. E trist şi urât, ce mai la deal la vale… Colac peste pupăză, am rămas şi fără lumânări, la ce lumină mă rog în noaptea asta?!

S-a întors Milka. Plouată şi rebegită. Acum stau toate trei mimiţele pe canapea şi se spală: Milka pe Şarpe, Şarpe pe Milka… numai Gogo se spală pe ea însăşi. Romică, culcuşit sub masă, sforăie uşor.

De la vreme, toate boalele s-au năpustit pe mine. Oasele mă dor, sinuzita a revenit în forţă… îs rablagită rău.

Cele de mai sus le-am scris noaptea trecută. Nu-mi mai amintesc exact despre ce chestie importantă urma să cuget adânc la final..
Mă rog, n-am mai putut să continui pentru că între timp a început o ploaie puternică şi a TREBUIT să stau s-o ascult cu toată fiinţa.
Închisă în casă ca într-o capsulă spaţială, am rămas suspendată în întunericul fără de sfârşit…
Şi-am plâns, am plâns, am plâns… până când lacrimele mele vinovate au urcat spre înalt şi-au căzut apoi, curate, dimpreună cu lacrimile cerului.

IMG_5750

Anunțuri