Cerul deja se lumina

Babă nebună cu brâu de lână, m-am încumetat şi am stat pe patul de pe terasa din spate. Un an o să-mi fie dor de concertul privighetorilor, aşa că oasele-mi pot să urle cât vor că e frig şi umezeală!
Ca să atenuez luminile de la felinarele de pe uliţa de vizavi, de peste vale – lumini străine, false, reci, care-mi săgetează ochii – de la Paşte, felinarele nu se mai sting la miezul nopţii. Le ţin aprinse ca să circule aricii, să aterizeze avioanele, că niciun om, nici măcar beat, nu se plimbă la ora asta pe stradă. Mă rog, poate acum, că au trecut şi alegerile… – aşa deci, ca să nu-mi mai atragă aşa de mult atenţia scârboasele lumini de pe uliţă, am aprins o veioză a cărei lumină portocalie, ca de flacără, abia atingea întunericul.
O pală uşoară de vânt a trecut printre frunze şi le-a frunzărit delicat.
Eram în frunze şi în vântul care le mângâia.

Mică pauză de slugărit pisicile alintate.

Aşa de repede s-a făcut zi! Cât m-am foit, cât m-am dus şi-am venit, când m-am întors pe terasă cerul deja se lumina. Ca prin vis, am văzut cum se stingea pâlpâind ultima stea.
Mii de păsări ce se trezesc dimineaţa, au început să cânte, acoperind – înlocuind trilurile privighetorilor.

Deşi prietenii apropiaţi probabil nici nu bănuiesc, şi sigur m-ar contrazice, eu sunt de fapt foarte timidă. Prietenii mei frumoşi mă cunosc şi mă iubesc, pot fi eu însămi cu ei, dar printre străini mă comport ca o pisică fricoasă, m-aş ascunde sub masă dacă aş putea. Mi-e teamă de omul necunoscut din faţa mea, de umbrele lui care mă pot mâhni.
De exemplu, tupeul cuiva mă consternează într-atât încât mă surprind fiindu-mi ruşine pentru neruşinarea lui. Faţă în faţă cu acea creatură, n-aş şti ce să fac, n-aş putea să mă mint, să mă prefac. Şi-atunci, ca să nu-mi scape cumva adevărul de pe buze, din ochi, tac şi privesc în pământ.
Dar, în primul rând, sunt timidă pentru că mi-e ruşine cu mine. Orice laudă mă stânjeneşte teribil şi mă îmbujorez pentru că nu cred că o merit. Modelele mele – sfinţii care se sacrifică pentru binele Lumii şi aduc în Univers Lumină şi Viaţă – mă fac să-mi ştiu locul, să fiu conştientă de netrebnicia mea.

IMG_1721

 

 

Anunțuri