“Sens. Totul are Sens.
De vreo trei zile am început să recitesc cartea Jurnalul fericirii a domnului N. Steinhard.
Nu încetez să mă minunez că pot exista asemenea Oameni.
Aflându-mă într-o situaţie limită fără limită, aş putea deveni şi eu Om, cu O mare?
Eu, o răsfăţată inutilă, mojică, capricioasă, plină de vicii şi ifose?
Sfinţii din închisori au hrănit şi-au adăpat cer şi pământ cu carnea şi cu sângele lor ca noi, cei de azi, să fim suflete Vii ale Dumnezeului Viu.
Datori, noi trebuie să fim mereu pregătiţi, treji, de veghe. Să avem inteligenţă, curaj, demnitate. Să nu aţipim în confortul nostru de râme. Pentru că o luptă ne aşteaptă, cea mai grea poate. Nicio dictatură din niciun timp n-a fost mai parşivă ca cea care ne îngenunchează chiar acum – dictatura Desfrânării, a Minciunii, a Perversităţii. A lui Vinde-te – Cumpără. Inconştienţi, noi râdem şi ne distrăm. Şi ne dăm pradă vânzătorilor.
Uşor, uşor, fără să simţim, în inimile noastre pătrunde otrava indiferenţei, aroganţei, răcelii.
În loc să naştem Dumnezeu, noi devenim oameni de gheaţă.
Din pură neghiobie, ne fudulim că progresul tehnologic ne-a făcut viaţa mai uşoară şi că avem mai mult timp.”
Filed under: 2012, adevăr, artă, blog, credinta, criză, divin, eliberare, fotografie, ganduri, iluminare, iubire, libertate, manifest, mântuire, personale, poem, poezie, poezii, proză, sfârşitul lumii, speranţă, spirit, spiritualitate, Strălucirea eternă a minţii neprihănite, timp | Lasă un comentariu »












